Coronitze

Peste vreo doua ora o sa plec de la birou pentru a merge la ,,Festivitatea de Premiere a Olimpiadelor Comunicarii” si -uimitor, senzational- nu sunt emotionat si nu sper prea mult.

Stiu, suna ciudat pentru ca am lucrat extraordinar de bine ca echipa, pentru ca Valentin, Camelia, Alexandru si Iulian s-au dovedit a fi niste colegi extrem de interesati de domeniu si de brief-uri, pentru ca fiecare a contribuit enorm. Pentru ca imi place ce a rezultatat din muca noastra. Meritam din plin week-end-ul la Sibiu din timpul Festivalului International de Teatru, Faust… este premiul nostru :P.

Nu pot sa-l uit pe d-nul Traian Traicu, ,,clientul” cu adevarat ideal al Olimpiadelor Comunicarii, persoana care s-a interesat de ce si cum lucram, care a insistat cu e-mail-uri, care a fost incantat de ideile diferite de imaginea de pana acum a BRD si care – extrem de important – ne-a sustinut.

Sper doar ca anul acesta MC-ul sa nu mai faca glume sexuale exagerate, sper sa nu mai vedem ,,scenete” cu ,,domnu`, domnu`, eu sunt piaaaaarista” si poate totusi primeste cineva un premiu si la Publicitate 🙂

Felicitari Ethos: Dragos Dehelean, Marius Balaci, Dragos Tuta, Roxana Colisniuc, ,,celui mai frumos dintre organizatori” (vezi postul despre prezentarea publica) si tuturor celor pe care nu i-am numit.

Pixelul pacifist.

Anunțuri

Sugestiile mele pentru Olimpiadele Comunicarii

Tot vorbeam zilele astea despre Olimpiadele Comunicarii si ma gandeam la conceptul de “critici constructive”. Iata cateva idei:

  • cred ca pe masura ce industria se maturizeaza, acelasi lucru se intampla si cu tinerii aspiranti si, in acest sens, eu simt nevoia de mai multa transparenta. Ma refer aici in primul rand la nevoia de feedback pe care o avem noi, participantii. Mi-ar placea foarte mult sa citesc in dreptul fiecarei probe (PR, Adv, etc) motivatia fiecarui jurat pentru alegerea campaniilor castigatoare: bile albe, bile negre, etc. Insa cred ca este nevoie de o critica asa-zis “constructiva”, nu de afirmatii de genul “sunt dezamagit” sau “prezentarile au fost slabe”, etc. As vrea ca membrii juriului sa fie sincer deschisi in a comunica mai clar modul in care au judecat totul: de la prezentare la strategie, creatie, etc. Ar putea exista o sectiune speciala pe site-ul OC, unde toata lumea sa inteleaga cum si ce s-a jurizat din perspectiva fiecarui jurat implicat.
  • mi-ar placea sa inteleg mai bine cum, mai exact, se fac angajarile la Olimpiadele Comunicarii. Am impresia ca anul asta a devenit mai evident ca niciodata ca asta este unul dintre scopurile principale ale competitiei, dar totul ramane inca sub speculatii, taceri misterioase, aproximari. Cred ca ar fi excelent ca juriul sa se implice mai mult in competitie (care pana la urma e una dintre cele mai importante resurse de recrutare de pe piata) si dupa terminarea acesteia. Cred ca acest aspect al finalitatii competitiei (angajari, invitatii la practica, etc) este extrem de important pentru evolutia industriei si pentru cresterea credibilitatii competitiei.
  • cred ca distanta dintre membrii juriului si participanti este prea mare (voluntar sau involuntar) – Imi amintesc cum anul trecut echipa “Ceai de Tei” a facut o impresie foarte buna inaintea prezentarilor prin comunicarea realizata prin bloguri cu membri ai juriului. Cred ca astfel de initiative din partea celor din urma, care sunt pana la urma comunicatorii profesionisti in acest context, ar fi ceva nou si ar genera o relatie mai buna intre acestia si piata de pe care recruteaza.
  • cred ca noi, participantii, ar trebui sa avem un anumit fapt in minte atunci cand facem prezentarile sau campaniile: ele trebuie gandite pentru a placea oamenilor in general, nu unui grup restrans de profesionisti. Cred ca atmosfera de la prezentari devine adesea plictisitoare, din cauza unei modalitati de comunicare adresate mai ales persoanelor avizate, ceea ce nu se intampla chiar mereu in sala. Din punctul meu de vedere, daca tu nu poti convinge publicul, nu poti convinge nici juriul, iar campania ta nu va avea umanitatea necesara comunicarii reale. Un comunicator bun stie sa imbrace lucruri complicate in invelisuri simple.
  • fiecare campanie trebuie sa aiba “aspectul memorabilitatii” – voi da doar un exemplu: cuvinte-cheie, care sa le ramana in cap oamenilor – asocieri inovative si idei conturate, memorabile. Cred ca oricine poate invata sa faca un buget sau un calendar daca are un minimum de gandire strategica, dar nu asta este esenta comunicarii.
  • mai cred ca proba de advertising este vedeta competitiei pe considerente superficiale. Comunicarea nu este obligata la creativitate doar in publicitate, ci si in celelalte arii: comunicare politica, institutionala si PR. Faptul ca proba de Comunicare Institutionala a avut la preselectii un brief ce permitea creativitate anul acesta a fost extrem de important. S-a demonstrat ca tinerii vor sa aiba libertate fiindca doar asa pot livra inovatie si numarul participantilor a crescut considerabil. Cu cat mai putine restrangeri, cu atat mai bine.
  • cred ca potentialii angajatori care vin doar la probele de publicitate sau PR fac o greseala teribila, ratand oameni talentati care pur si simplu au ales Institutionala sau Politica, dar asta nu inseamna ca ei stiu mai putina comunicare. Poate chiar din contra.

Cam atat.

In aceeasi directie, salut interventia lui Dragos Dehelean vizavi de articolul aparut pe site-ul IAA, in care regasim declaratii ce nu fac nicio favoare nimanui. Nici competitiei, nici participantilor, nici posesorilor afirmatiilor.

Campania ,,Calaretul fara card”

prezentare-campanie-brd-echipa-pixel1

dosar-campanie-brd1

Update: Am observat ca pdf-ul cu prezentarea se incarca foarte greu. O gasiti si aici, in varianta download, mult mai rapida decat pe blogul nostru.

Prezentarile pixelate de la Olimpiadele Comunicarii

De ieri, de la prezentarile publice.

Preludiu

11.30 – plecat de la serviciu (eu, pixelul revolutionar)

11.43 – doi copii se uita ciudat la mine pentru ca sunt imbracat in sacou

12.15 – cand ajung la statia de metrou Izvor, ma suna Alex sa ma anunte ca nu are timp sa faca dosarele

12.20 – ajunge si Cristi la Izvor: „facem noi dosarele?” „facem!”

12.45 – ne intalnim cu Cami la Unirea, sus la Diverta

12.47 – doi muncitori/baieti de la Diverta se urca pe o scara exact la raftul cu dosare, gauresc plafonul si ne „bombardeaza” cu var

12.48 – ma aventurez si iau 15 dosare – „negre, simple, frate”

12.50 – Cristi se duce sa ia alte dosare – „astea nu sunt bune” (nervii au durat doua minute)

12.52 – il ajunge si Cami din urma la raftul cu dosare (e pe tocuri)

13.36 – impachetam foile cu campania in „dosare transparente” – Cristi are „experienta cu foile”; plecam catre Casa Poporului

14.05 – ajungem la Casa Poporului – toti bipaim la detector (*era sa uit – l-am vazut pe Mugur Isarescu la intrare – tocmai iesea)

14.10 – suntem in holul Palatului, langa sala de prezentare, unde ne intalnim cu Vali si Alex; fumam o tigara; radem

14.13 – 14.40 – networking cu lumea de pe acolo – „un paleu, un piscot, o vorba”

14.45 – nevoie de toaleta urgenta exact inainte de intrarea in sala – normal!

14.50 (that was fast!) – suntem ghidati catre „scaunele rosii” unde un baiat de treaba care ne spune ca „el e cel mai dragut organizator” ne povatuieste in legatura cu microfoanele, telecomenzile, ecranele, rigorile si reglementarile prezentarilor publice. Urmeaza sa intram…

Let the pixelization begin!

15.00 – suntem pe scena cu microfoanele si niste foi in mana, dupa ce clientul nostru a prezentat brief-ul campaniei

15.01 – constat ca ideea de a tine microfonul, foaia „de ajutor” si telecomanda in cele doar doua maini cu care m-a dotat Creatorul este una proasta

15.02 – publicul reactioneaza la „carligul” cu „ridicati mana”

15.02 si 45 de secunde – constat ca nu merge telecomanda cum trebuie (are un lag nesimtit de mare)

15.02 si 46 de secunde – ma panichez

15.03 – observ ca imi este uman imposibil sa ma uit si la juriu si la slide, avand in vedere ca telecomanda a devenit un mic Jack Sparrow in mainile mele

15.03 si 2 secunde – iau decizia sa ma uit la slide ca sa fiu sigur ca nu prezint obiective la desenul cu „babau”; ma uit spre public – par mai prietenosi (NOT!)

15.05 – cineva se indreapta catre mine amenintator pentru a mi-l lua pe Jacky, cu care abia ma obisnuisem – e Cami – urmeaza partea ei de prezentare

15.06 – Cami prezinta strategia campaniei; Cristi ii tine microfonul; eu incerc sa ma abtin din rasul nervos de care m-am molipsit de la Jacky; publicul se uita urat la mine – doar la mine

15.07 – Jacky preia controlul asupra lui Cami si blocheaza drumurile de coordonare dintre gura, mana si creier

15.09 – Cami reuseste sa il mai imblanzeasca un pic pe Jacky si publicul reactioneaza la „desenele funny” (Yey! Sunt doi care rad acolo in colt! E de bine!)

15.10 – Cristi incepe partea lui de prezentare

15.10 si 2 secunde – creierul meu reactioneaza intarziat si i-l smulg pe Jacky din mana pentru a-l exorciza asa cum se cuvine

15.10-15.13 – Cristi prezinta emotionat, dar cursiv, iar slide-urile sunt in proportie de 63,4% afisate cand trebuie – Jacky ma injura din palma

15.14 – incepe partea cu multumirile si prezentarea echipei – Cristi ne prezinta pe mine, pe el, pe Cami si pe Vali, dar pe ecran este un slide cu Alex :). Jacky, you take the final round! See ya next time, you little buster!

15.15 – suntem escortati in afara scenei si directionati cu grija catre locuri mai sigure

Postludiu

15.16 – Vali si Alex: „bravo mah! a fost super bine! Felicitari” clientul: „A iesit bine.” Cristi spre mine:” ai tinut capul numai in foaia aia!” Cami nu zice nimic. Hmm… that was fast…

15.43 – dupa urmarirea a inca doua prezentari, foamea imi da lovitura finala si ma vad nevoit sa parasesc sala pentru compania unor saleuri, paleuri si piscoturi prietenoase de pe hol

16.00 – eu si Cristi parasim „Casa” pentru a ajunge la examenul de la ora 17.00, pentru care „am citit o data juma` de materie; ceilalti au ramas sa urmareasca prezentarile

18.30 – eu si Cristi „ne-am descurcat” la examen si eu ma voi intalni cu ceilalti la o bere, iar el trebuie sa ajunga acasa

18.50 – 20.00 – planuri, beri, pizze, premii, locu`1 asigurat, las` ca si locu` 3 e bun, macar la bloguri, a fost distractiv oricum, betie vineri! 😀

Cam asta au facut pixelii in ziua prezentarilor. Urmeaza sa postam si campania, asa cum am facut in faza preselectiilor – fiti pe faza. E o campanie excelenta! 😛

Sfaturi practice pentru ,,ziua cea mare”

  • Faceti cu o seara inainte ce va place, concert Kronos Quartet (Cristi), Green Hours Jazz Festival (Camelia), PS2 (Iulian), rasforit albume de arta (Alexandru si Valentin)
  • Faceti sport! Fugiti de haitele de caini, genoflexiuni pe scari pentru ca nu merge liftul, ridicarea greutatilor – dozele de Red Bull.
  • Odihniti-va. Dormiti, sforaiti!
  • Mancati multe fructe. Fructe din pomul de Shaorma, tufe de Kebap, pastai de Twix.  
  • Beti! Cat mai multe alcooluri, oricum o sa va treziti din betie cand o sa vedeti sala aceea plina.
  • Plecati din timp de acasa. Cu traficul din Bucuresti, plecati de cu seara de acasa, sigur o sa intarziati doar 15 minute.