Archive for the ‘OC’ Category

Bate-ma!

Sunt frustrat! Intr-adevar, Camelia are dreptate. De cand campania pentru Sensiblu a castigat marele premiu la Olimpiadele Comunicarii nu fac decat sa-mi amintesc modul in care s-a lucrat anul trecut pentru aceasta fundatie care face o treaba minunata in ajutorarea femeilor abuzate.

Ce nu inteleg este nu atat de ce aceasta campanie a castigat si nu pun sub nicio forma decizia juriului la indoiala ci cum a inteles echipa publicul tinta. Sunt uimit! Sicriele si ingerii batuti nu-si aveau rostul si da, acest lucru le jigneste profund pe niste femeile in cauza care atunci cand trec pe langa o campanie menita sa le ajute se prefac ca nu sunt parte a problemei.

Eu si Camelia vorbim in cunostinta de cauza, stim care sunt problemele cu care fundatia Sensiblu se confrunta si ne dam seama de dificultatea brief-ului oferit de acestia dar nu incetez sa ma minunez cum o persoana ca d-na Cristina Horea (Director Executiv Fundatia Sensiblu) si intreaga echipa din acea fundatie care fac o treaba minunata in ajutorarea victimelor violentei domestice ar fi fost de acord cu aceasta campanie?

Sicriele sau ingerii sunt intr-adevar o bataie de joc la adresa femeilor abuzate si cum anul trecut mi s-a dat ocazia sa aprofundez aceasta problema intreb doar daca tu cel/cea care citeste care abia ai iesit din pumnul sotului tau si ai vedea un sicriu nu ai refuza sa crezi ca acel sicriu iti este destinat.

Intr-adevar, doua femei din mult prea multe mor din cauza acestui fenomen dar extrema nu le include decat pe aceste doua in timp ce mii sunt batute cu regularitate fara ca ele sa accepte realitatea iar campanie le ignora total pe acestea. Refuzul de a se gandi la acest lucru, comunicarea exagerat agresiva si chiar si alegerea gresita a locului (P-ta Universitatii pentru a comunica unui public tinta care este mai apropiat pietei de cartier si care nu vine atat de des in centru) fac din aceasta campanie un esec total.

Felicitari Fundatiei Sensiblu si Marie Claire pentru marsul mireselor organizat saptamana trecuta.

 

Daca doriti sa aflati mai multe despre Fundatia Sensiblu vizitati site-ul acestora si nu uitati sa donati.

Frustrari de weekend

1. Acest post nu este o reclama negativa la adresa nimanui.

2. Convingerile exprimate in acest post sunt 100% personale. Daca nu va convine, dati-ma in judecata – ca si asa internetul nu este inca reglementat.

3.De atata amaraciune nici nu am mai putut sa dorm sau sa ma ocup de maruntisurile mele cum ar fi ascultatul de Arcade Fire la maxim.

4. Nu puneti nimic la imima. Sunteti superiori acestui om frustrat, care nu are viata personala duminica la pranz, si care nu are nici cafea si nici prea multa minte.

Acestea fiind spuse sa vorbim despre Olimpiadele Comunicarii, proba de PR. Toata lumea inscrisa in OC vrea sa castige sau macar sa viseze ca o sa castige, si daca imi spuneti ca ati venit doar de dragul competitiei, sunteti mai frustrati decat mine. Dupa ce am vizionat toate prezentarile din finala mi-am zis ca cei de la Juniors ar trebui sa ia locul I. Continuu sa cred asta. Campanie buna, super prezentare. Au luat locul 3. Locul 2 – cei care au lucrat pentru ABN. No comment. Cand s-a anuntat locul 1 – cei de la BrainPie– mi-am adus aminte ca anul trecul, tot la OC, am facut si noi acelasi brief – Sensiblu, campanie de schimbare de atitudine si comportament in 16 zile :)) asupra violentei impotriva femeilor. Am muncit ceva anul trecut pentru campania asta. Nu am castigat. Atunci nu m-am frustrat. Erau altii mai buni care meritau premiul.

Anul asta insa, planetele s-au aliniat altfel. Luna neagra si vaca baltata au poposit in casa Alinutzei din bancul cu Bula si au determinat juriul sa puncteze maxim o campanie cu cosciuge si ingeri batuti. Descarcati campania de aici.

Eu sunt convinsa ca echipa Brain Pie au dat totul pentru campanie – entuziasm, nopti nedormite, multa munca, dezbateri de idei, emotii – si ii felicit sincer. E o campanie dificil de facut ( anul trecut si echipa mea s-a chinuit ceva sa faca o campanie viabila pt Sensiblu).

Marturisesc ca nu am citit decat vreo 3 carti la viata mea, din care una a fost Morcoveata. Cei mai multi dintre voi pot considera ca nici cu bunul simt nu stau prea bine din moment ce imi permit sa critic decizia preamaritului juriu de a premia aceasta campanie. Dar cred ca nu e bine sa agresezi vizual- cu cosciuge in Piata Universitatii, cu rufe murdare si cu ingeri ciomagiti- niste femei care sunt si asa agresate acasa. Femeile agresate nu sunt niste roboti care, atunci cand vad cosciugul o sa li se scurtcircuiteze ceva si o sa inceapa sa gandeasca ” Am o problema. Daca nu imi dau dracu’ barbatul si nu gonesc spre Casa Blu o sa mor”. Femeile , victime ale violentei, nu arata ca niste ingeri batuti. Daca tot vreti sa vorbim simbolic, arata ca niste animale in cusca, speriate, atente la orice miscare, gata oricand sa fuga in loc sa stea si sa se apere. Le e mai frica de barbatul lor decat de moarte. Niste heruvimi si serafimi pe strada nu o sa le faca sa inteleaga ca pot invinge violenta, le va face sa se adanceasca in depresia lor, sa se duca acasa si sa isi afunde capul in perna, sa nu mai vada si sa nu mai auda de nimeni. Niste rufe si niste cociuge le va face sa se simta singure, abandonate, fara scapare. Campania asta este o alta palma pe care o incaseaza victimele violentei domestice pentru ca le bruscheaza prin imagini si prin evenimente si pentru ca nu le intelege. Asta ca sa nu mai zic ca sunt putine femei moarte in urma violentei fata de numarul imens al victimelor in viata. Cele mai multe nu mor. Traiesc in continuare in frica. Si le e frica ca pana si in Casa Blu o sa le gaseasca agresorii. Si pentru multele femei agresate, dar in viata, o palma nici macar nu e perceputa ca violenta. Cu ele ce facem? Tot cosciuge le dam?

Marturisesc ca in idealismul meu stupid, gandeam ca si juriul – relationistii lezati de titlul de piaristi – o sa-si puna intrebarile de mai sus. Constat ca nu. Juriului ii plac cosciugele si rufele murdare. In acest spirit, plin de creativitate si strategie, mi-ar placea sa vad juriul implementand pe bune aceasta campanie. Si sa faca si evaluarea. Sa vedem cum le multumesc victimele pentru ca au avut grija de psihicul lor, de frica lor, de ceva ce- asa cum arata statisticile Politiei Romane- victimele percep ca fiind o problema intima, in care nu se intra cu bocancii ( sau cu patru scanduri si un pumn de cuie).

O idee de strategie ( daca la campania mea nu am fost instare, macar pe altii sa ii fericesc) -luati-va partener al campaniei Bergenbier-ul si campania lor de 2 lei grei. (Jo explica minunat ce e cu Ziua Barbatului)

In incheiere, as dori sa felicit toate echipele, sa ii multumesc mamei, prietenilor, lui Dumnezeu si tuturor celor pe care i-am uitat. Astept bere de la echipa Aardvark ( mai sunteti someri sau v-au angajat astia?).

A… sa nu uit. Multumesc doamnei Larisa Petrini, membru in juriul probei de PR, care, prin interviul acordat IAA (gasiti link in postul anterior), mi-a dat o adevarata lectie de PR.

Blogo-premii

Olimpiadele Comunicarii 2008 s-au incheiat si noi am revenit la ,,maruntisurile” noastre, examene, licente, job-uri. Desi nu am castigat vreun premiu la sectiunea de Relatii Publice suntem mandri bloggeri castigand patru categorii:

  • „Cea mai buna poveste a interviului de Preselectie”: Din culisele ehipei Pixel dupa preselectie…
  • „Cea mai buna poveste a Conferintelor”: Blogurile – manual de utilizare pentru comunicatori
  • „Cea mai buna analiza a unui eveniment politic”: Bordura tanara, fara obligatii, caut primar!
  • „Cel mai bun articol cu resurse de know-how in comunicare”: Despre blogging: linkuri utile, sfaturi si despre WordPress
  • Sunt sigur ca blogul va continua sa existe asa ca un RSS mic la voi nu strica :P.

    PS. Felicitari aardvark! Felicitari Alina, Raluca, Mihaela, Adrian si Cornel.

    Coronitze

    Peste vreo doua ora o sa plec de la birou pentru a merge la ,,Festivitatea de Premiere a Olimpiadelor Comunicarii” si -uimitor, senzational- nu sunt emotionat si nu sper prea mult.

    Stiu, suna ciudat pentru ca am lucrat extraordinar de bine ca echipa, pentru ca Valentin, Camelia, Alexandru si Iulian s-au dovedit a fi niste colegi extrem de interesati de domeniu si de brief-uri, pentru ca fiecare a contribuit enorm. Pentru ca imi place ce a rezultatat din muca noastra. Meritam din plin week-end-ul la Sibiu din timpul Festivalului International de Teatru, Faust… este premiul nostru :P.

    Nu pot sa-l uit pe d-nul Traian Traicu, ,,clientul” cu adevarat ideal al Olimpiadelor Comunicarii, persoana care s-a interesat de ce si cum lucram, care a insistat cu e-mail-uri, care a fost incantat de ideile diferite de imaginea de pana acum a BRD si care – extrem de important – ne-a sustinut.

    Sper doar ca anul acesta MC-ul sa nu mai faca glume sexuale exagerate, sper sa nu mai vedem ,,scenete” cu ,,domnu`, domnu`, eu sunt piaaaaarista” si poate totusi primeste cineva un premiu si la Publicitate 🙂

    Felicitari Ethos: Dragos Dehelean, Marius Balaci, Dragos Tuta, Roxana Colisniuc, ,,celui mai frumos dintre organizatori” (vezi postul despre prezentarea publica) si tuturor celor pe care nu i-am numit.

    Pixelul pacifist.

    Sugestiile mele pentru Olimpiadele Comunicarii

    Tot vorbeam zilele astea despre Olimpiadele Comunicarii si ma gandeam la conceptul de “critici constructive”. Iata cateva idei:

    • cred ca pe masura ce industria se maturizeaza, acelasi lucru se intampla si cu tinerii aspiranti si, in acest sens, eu simt nevoia de mai multa transparenta. Ma refer aici in primul rand la nevoia de feedback pe care o avem noi, participantii. Mi-ar placea foarte mult sa citesc in dreptul fiecarei probe (PR, Adv, etc) motivatia fiecarui jurat pentru alegerea campaniilor castigatoare: bile albe, bile negre, etc. Insa cred ca este nevoie de o critica asa-zis “constructiva”, nu de afirmatii de genul “sunt dezamagit” sau “prezentarile au fost slabe”, etc. As vrea ca membrii juriului sa fie sincer deschisi in a comunica mai clar modul in care au judecat totul: de la prezentare la strategie, creatie, etc. Ar putea exista o sectiune speciala pe site-ul OC, unde toata lumea sa inteleaga cum si ce s-a jurizat din perspectiva fiecarui jurat implicat.
    • mi-ar placea sa inteleg mai bine cum, mai exact, se fac angajarile la Olimpiadele Comunicarii. Am impresia ca anul asta a devenit mai evident ca niciodata ca asta este unul dintre scopurile principale ale competitiei, dar totul ramane inca sub speculatii, taceri misterioase, aproximari. Cred ca ar fi excelent ca juriul sa se implice mai mult in competitie (care pana la urma e una dintre cele mai importante resurse de recrutare de pe piata) si dupa terminarea acesteia. Cred ca acest aspect al finalitatii competitiei (angajari, invitatii la practica, etc) este extrem de important pentru evolutia industriei si pentru cresterea credibilitatii competitiei.
    • cred ca distanta dintre membrii juriului si participanti este prea mare (voluntar sau involuntar) – Imi amintesc cum anul trecut echipa “Ceai de Tei” a facut o impresie foarte buna inaintea prezentarilor prin comunicarea realizata prin bloguri cu membri ai juriului. Cred ca astfel de initiative din partea celor din urma, care sunt pana la urma comunicatorii profesionisti in acest context, ar fi ceva nou si ar genera o relatie mai buna intre acestia si piata de pe care recruteaza.
    • cred ca noi, participantii, ar trebui sa avem un anumit fapt in minte atunci cand facem prezentarile sau campaniile: ele trebuie gandite pentru a placea oamenilor in general, nu unui grup restrans de profesionisti. Cred ca atmosfera de la prezentari devine adesea plictisitoare, din cauza unei modalitati de comunicare adresate mai ales persoanelor avizate, ceea ce nu se intampla chiar mereu in sala. Din punctul meu de vedere, daca tu nu poti convinge publicul, nu poti convinge nici juriul, iar campania ta nu va avea umanitatea necesara comunicarii reale. Un comunicator bun stie sa imbrace lucruri complicate in invelisuri simple.
    • fiecare campanie trebuie sa aiba “aspectul memorabilitatii” – voi da doar un exemplu: cuvinte-cheie, care sa le ramana in cap oamenilor – asocieri inovative si idei conturate, memorabile. Cred ca oricine poate invata sa faca un buget sau un calendar daca are un minimum de gandire strategica, dar nu asta este esenta comunicarii.
    • mai cred ca proba de advertising este vedeta competitiei pe considerente superficiale. Comunicarea nu este obligata la creativitate doar in publicitate, ci si in celelalte arii: comunicare politica, institutionala si PR. Faptul ca proba de Comunicare Institutionala a avut la preselectii un brief ce permitea creativitate anul acesta a fost extrem de important. S-a demonstrat ca tinerii vor sa aiba libertate fiindca doar asa pot livra inovatie si numarul participantilor a crescut considerabil. Cu cat mai putine restrangeri, cu atat mai bine.
    • cred ca potentialii angajatori care vin doar la probele de publicitate sau PR fac o greseala teribila, ratand oameni talentati care pur si simplu au ales Institutionala sau Politica, dar asta nu inseamna ca ei stiu mai putina comunicare. Poate chiar din contra.

    Cam atat.

    In aceeasi directie, salut interventia lui Dragos Dehelean vizavi de articolul aparut pe site-ul IAA, in care regasim declaratii ce nu fac nicio favoare nimanui. Nici competitiei, nici participantilor, nici posesorilor afirmatiilor.