Frustrari de weekend

1. Acest post nu este o reclama negativa la adresa nimanui.

2. Convingerile exprimate in acest post sunt 100% personale. Daca nu va convine, dati-ma in judecata – ca si asa internetul nu este inca reglementat.

3.De atata amaraciune nici nu am mai putut sa dorm sau sa ma ocup de maruntisurile mele cum ar fi ascultatul de Arcade Fire la maxim.

4. Nu puneti nimic la imima. Sunteti superiori acestui om frustrat, care nu are viata personala duminica la pranz, si care nu are nici cafea si nici prea multa minte.

Acestea fiind spuse sa vorbim despre Olimpiadele Comunicarii, proba de PR. Toata lumea inscrisa in OC vrea sa castige sau macar sa viseze ca o sa castige, si daca imi spuneti ca ati venit doar de dragul competitiei, sunteti mai frustrati decat mine. Dupa ce am vizionat toate prezentarile din finala mi-am zis ca cei de la Juniors ar trebui sa ia locul I. Continuu sa cred asta. Campanie buna, super prezentare. Au luat locul 3. Locul 2 – cei care au lucrat pentru ABN. No comment. Cand s-a anuntat locul 1 – cei de la BrainPie– mi-am adus aminte ca anul trecul, tot la OC, am facut si noi acelasi brief – Sensiblu, campanie de schimbare de atitudine si comportament in 16 zile :)) asupra violentei impotriva femeilor. Am muncit ceva anul trecut pentru campania asta. Nu am castigat. Atunci nu m-am frustrat. Erau altii mai buni care meritau premiul.

Anul asta insa, planetele s-au aliniat altfel. Luna neagra si vaca baltata au poposit in casa Alinutzei din bancul cu Bula si au determinat juriul sa puncteze maxim o campanie cu cosciuge si ingeri batuti. Descarcati campania de aici.

Eu sunt convinsa ca echipa Brain Pie au dat totul pentru campanie – entuziasm, nopti nedormite, multa munca, dezbateri de idei, emotii – si ii felicit sincer. E o campanie dificil de facut ( anul trecut si echipa mea s-a chinuit ceva sa faca o campanie viabila pt Sensiblu).

Marturisesc ca nu am citit decat vreo 3 carti la viata mea, din care una a fost Morcoveata. Cei mai multi dintre voi pot considera ca nici cu bunul simt nu stau prea bine din moment ce imi permit sa critic decizia preamaritului juriu de a premia aceasta campanie. Dar cred ca nu e bine sa agresezi vizual- cu cosciuge in Piata Universitatii, cu rufe murdare si cu ingeri ciomagiti- niste femei care sunt si asa agresate acasa. Femeile agresate nu sunt niste roboti care, atunci cand vad cosciugul o sa li se scurtcircuiteze ceva si o sa inceapa sa gandeasca ” Am o problema. Daca nu imi dau dracu’ barbatul si nu gonesc spre Casa Blu o sa mor”. Femeile , victime ale violentei, nu arata ca niste ingeri batuti. Daca tot vreti sa vorbim simbolic, arata ca niste animale in cusca, speriate, atente la orice miscare, gata oricand sa fuga in loc sa stea si sa se apere. Le e mai frica de barbatul lor decat de moarte. Niste heruvimi si serafimi pe strada nu o sa le faca sa inteleaga ca pot invinge violenta, le va face sa se adanceasca in depresia lor, sa se duca acasa si sa isi afunde capul in perna, sa nu mai vada si sa nu mai auda de nimeni. Niste rufe si niste cociuge le va face sa se simta singure, abandonate, fara scapare. Campania asta este o alta palma pe care o incaseaza victimele violentei domestice pentru ca le bruscheaza prin imagini si prin evenimente si pentru ca nu le intelege. Asta ca sa nu mai zic ca sunt putine femei moarte in urma violentei fata de numarul imens al victimelor in viata. Cele mai multe nu mor. Traiesc in continuare in frica. Si le e frica ca pana si in Casa Blu o sa le gaseasca agresorii. Si pentru multele femei agresate, dar in viata, o palma nici macar nu e perceputa ca violenta. Cu ele ce facem? Tot cosciuge le dam?

Marturisesc ca in idealismul meu stupid, gandeam ca si juriul – relationistii lezati de titlul de piaristi – o sa-si puna intrebarile de mai sus. Constat ca nu. Juriului ii plac cosciugele si rufele murdare. In acest spirit, plin de creativitate si strategie, mi-ar placea sa vad juriul implementand pe bune aceasta campanie. Si sa faca si evaluarea. Sa vedem cum le multumesc victimele pentru ca au avut grija de psihicul lor, de frica lor, de ceva ce- asa cum arata statisticile Politiei Romane- victimele percep ca fiind o problema intima, in care nu se intra cu bocancii ( sau cu patru scanduri si un pumn de cuie).

O idee de strategie ( daca la campania mea nu am fost instare, macar pe altii sa ii fericesc) -luati-va partener al campaniei Bergenbier-ul si campania lor de 2 lei grei. (Jo explica minunat ce e cu Ziua Barbatului)

In incheiere, as dori sa felicit toate echipele, sa ii multumesc mamei, prietenilor, lui Dumnezeu si tuturor celor pe care i-am uitat. Astept bere de la echipa Aardvark ( mai sunteti someri sau v-au angajat astia?).

A… sa nu uit. Multumesc doamnei Larisa Petrini, membru in juriul probei de PR, care, prin interviul acordat IAA (gasiti link in postul anterior), mi-a dat o adevarata lectie de PR.

Anunțuri

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: